Anul 2018 marchează 100 de ani de la unirea tuturor țărilor românești. În timp ce oamenii care își cunosc istoria sunt încercați de sentimente sincere, mafia nu doarme. Până nu demult, strategia era simplă: împarte lumea pe segmente mici, provoacă-i să se bată între ei, și, cât ei se trag de păr, continuă să-i furi pe toți laolaltă. Dar se pare că societatea noastră a fost mai înțeleaptă decât au crezut-o guvernanții.
Cel mai de groază moment pentru politicienii corupți a fost atunci când unioniști și stataliști, pro-europeni și pro-ruși, apolitici și personalități marcante deopotrivă s-au unit la protestele masive din 2015-2016 împotriva guvernării. În disperarea de a nu-și pierde fotoliile moi, acum ei încearcă să dezbine deja în interioriul fiecărui segment. De asta ne trezim uneori că unioniștii se ceartă tot cu unioniștii, să vadă cine-i mai român. Iar în timp ce unioniștii radicali strigă „Unirea e unica soluție!”, uninoniștii realiști îi întreabă de ce Ghimpu, când avea penița de președinte și susținere la București, nu a înfăptuit reunirea. Răspunsul e mai simplu decât toate cărțile de istorie: odată ce DNA-ul românesc trece Prutul, nu vor fi destule locuri în închisori pentru toți hoții din toate guvernările și prietenii lor.
Fenomenul declarațiilor de unire, deși cu siguranță include și oameni care țin sincer la acest ideal, la momentul de față, servește, din nefericire, unui singur scop: de a dezbina. Întâmplător sau nu, o bună parte a primarilor care au semnat declarațiile de unire sunt ai PD-ului. Astăzi, din păcate, de unionism radical are nevoie, întâi de toate, Dodon, deoarece îi creează un dușman imaginar cu care să arate votanților săi că luptă, de vreme ce cu Plahotniuc a devenit prieten la cataramă. Declarațiile de unire au fost, din păcate, un cadou președintelui din partea PD-ului, ca să aibă cu ce se ocupa și el. Că doar cât se poate să tot umble cu colindatul prin vacanțe și cu petrecăritul prin beciurile de la Condrița?
Societatea noastră se află în fața unui examen istoric anul acesta, inspirat de Centenarul Unirii: vor reuși din nou să ne dezbine în tot felul de „-iști” sau vom face unirea, întâi de toate, între noi? Data examenului este ziua alegerilor. Cât ne pregătim să căutăm răspunsul corect, facturile de gaz și electricitate, cât și gropile din drumurile dezastruoase nu ne întreabă, atunci când călcăm în ele, dacă suntem unioniști sau stataliști, cu rușii sau cu europenii, interesați de politică sau sătui de tot și de toate.
Anul 2018 marchează 100 de ani de la unirea tuturor țărilor românești. În timp ce oamenii care își cunosc istoria sunt încercați de sentimente sincere, mafia nu doarme. Până nu demult, strategia era simplă: împarte lumea pe segmente mici, provoacă-i să se bată între ei, și, cât ei se trag de păr, continuă să-i furi pe toți laolaltă. Dar se pare că societatea noastră a fost mai înțeleaptă decât au crezut-o guvernanții.
Ruxanda Josan, Redacția Revistei ACASĂ