Cât ucrainenii dau întregii lumi o lecție de demnitate și rezistență în fața agresorului de la Kremlin, ai noștri nu doar că iau apă în gură, ci mai și hrănesc agresorul, ogoit ilegal și pe meleagurile noastre de trei decenii. De parcă Putin ia decizii să atace sau nu o țară în dependență de cât de bună-i mămăliga servită. Halal demnitate.
Și uite așa, uzina metalurgică de la Râbnița obține autorizația de mediu, care anterior ne era vândută de ministra mediului, Iuliana Cantaragiu, ca fiind cheița care poate bloca activitatea cuibului de viespi din care ies sute de milioane de dolari pentru întreținerea regimului separatist de la Tiraspol. În doar câteva luni, poziția stimabilei s-a schimbat la 180 de grade, făcând lobby la Bruxelles să se repermită importurile de deșeuri metalice la uzina buclucașă.
De ce a obținut uzina autorizație? Cică Cuciurganul, care nu poate exporta curent electric nicăieri decât în dreapta și stânga Nistrului, amenința că scumpește tarifele, șantajând Chișinăul până când aceștia au cedat și au dat autorizație Uzinei de la Râbnița, fapt recunoscut chiar de ministra mediului. Asta pe lângă un tarif mai mare de la Cuciurgan, oricum. Ce se întâmpla dacă autoritățile noastre aveau o fărâmă din demnitatea și verticalitatea ucrainenilor? Absolut nimic pentru consumatori, iar Cuciurganul tot nouă ne-ar fi vândut curentul electric, că nici să-l țină pe loc nu poate. Halal demnitate.
Și mai ridicolă e schema cu tenderul viciat de la Termoelectrica, unde câștigătoare devine o companie aflată sub duble sancțiuni din cauza agresiunii rusești în Ucraina, încă din 2014. Cum a funcționat schema? Bravii noștri au făcut cerințele inițiale astfel ca reparația unui bloc energetic de la Termoelectrica să corespundă standardelor ГОСТ– o fosilă sovietică de care nicio companie serioasă din occident nu s-ar ghida. Astfel, alți participanți au fost discriminați din start, ca în final să rămână cică o singură opțiune – compania rusească. Iar după ce societatea civilă s-a revoltat, la două zile după semnarea contractului, ministrul Spînu anunță rezilierea contractului, chipurile din cauza masacrului de la Bucea. Asta deși când s-a semnat contractul, lumea aflase deja de ororile cauzate de soldații ruși în suburbiile Kievului. Colac peste pupăză, rezilierea a fost doar declarată la acea vreme. Abia după ce Dinu Plîngău, președintele Platformei DA, a publicat înregistrări audio care sugerează condițiile dubioase în care a fost încheiat tenderul, guvernul spune a doua zi că a anunțat compania „câștigătoare” că vrea să rezilieze contractul. Nici la ora actuală nu știm dacă, de facto, acesta a fost reziliat. Halal demnitate.
Și asta nu e tot. Alt tender dubios, la fel „dominat” de ministrul Spînu, era destinat construcției liniei electrice Vulcănești-Chișinău. Acesta a fost câștigat de o companie din India, la o diferență nesemnificativă față de propunerea unei companii din România. O diferență atât de mică e suficient motiv pentru Procuratura Anticorupție să bănuiască un aranjament din interior. Și nu cumva resursele metalurgice urmau să vină de la uzina de la Râbnița care, gata, deja stă cu acte în regulă? Halal demnitate.
Mai are rost să vorbim de faptul că locuitorii din dreapta Nistrului achită pentru consumul de gaz al celor din stânga? Sau că lipsesc accizele, taxele vamale și TVA-ul la importul benzinei chipurile pentru consumul regiunii transnistrene? „Sunt și ei cetățenii noștri”, zice guvernarea, ascunzându-se după degete. Dar de ce cetățenii noștri trebuie să umple spitalul oncologic din cauza poluării de la Rezina? Ce au în comun buzunarele separatiștilor cu bunăstarea cetățenilor noștri? Un singur lucru: o guvernare complet opusă celei din Ucraina.