Explozia prețurilor din 2022 a fost, pe scurt, cauzată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și, drept supărare, criza gazelor de pe piața mondială, prin care Rusia a limitat cât gaz oferă Europei, de exemplu, care, în lipsa unor suficiente surse de energie, este nevoită să plătească cât le cere ciubota de la Kremlin. Costul energiei are efect de domino în practic toate sectoarele societății și economiei.
Când, de exemplu, pentru o fabrică de pâine e brusc mai scump să producă o franzelă, aceasta o și vinde mai scump, ca să-și acopere cheltuielile. Astfel, pensionarul care ieri avea 2000 de lei, azi cu aceiași 2000 de lei cumpără mai puțină pâine, și transportul e mai scump, și factura la lumină e mai mare. Peste noapte, pensionarul nostru se trezește că nu-i ajunge cam încă o treime de pensie ca să acopere aceleași cheltuieli ca și anul trecut. Această treime reprezintă inflația, care în Moldova anului 2022, ajunge la 33.55% la miez de vară.
Bun, acum că ne-am lămurit cum funcționează inflația, întrebarea este: dar cum de alții în Europa n-o duc așa greu ca și noi, dacă criza gazului ne afectează pe toți grămadă? Răspunsul este simplu: diversitatea resurselor energetice și intervenția guvernului.
Fiecare țară își ia energia în proporții diferite, din surse diferite. Unii au investit în energie solară, eoliană și hidraulică, care este mai scumpă, dar oferă independență energetică pe termen foarte lung. Alții continuă să folosească centrale nucleare, care sunt ieftine, însă catastrofa de la Cernobîl i-a făcut pe mulți sceptici, necesitând administrare impecabilă ca să evite posibile pericole. Moldova ar putea lua gaze din România, care are propriile surse chiar pe țărmurile ei, însă atât cei vechi, cât și cei noi, au preferat să rămână sub ciubota rusească, negociind un contract și mai dezavantajos, protejând afaceriștii din Transnistria, în loc să îi folosească drept monedă de schimb pentru ca pensionarul nostru să nu aibă facturi cosmice, pâine de zici că-i poleită cu aur și bilet de autobuz spre capitală mai scump decât un zbor spre Italia.
Aici ajungem la intervenția guvernului. În Europa, puterea intervine în forță pentru a asigura cetățeanului minim disconfort în fața factorului extern. Germania, de exemplu, subvenționează masiv transportul public național și interurban, care ajunge să coste maxim 9 euro pe lună. Marea Britanie limitează apetitul furnizorilor de energie electrică, stabilind o sumă maximă la cât poate ajunge factura unei familii pe an. Franța plătește rabat de la stat 30 eurocenți per litrul de benzină, ajutând astfel și agricultorii, loviți și de o secetă cruntă.
În Moldova? Un ministru „domină” formula la gaz și ne îngloadă și mai mult în facturi. Nu-i problema lui – „Factorul extern, dom’le!”. Altul zice că dacă agricultorii se îneacă, nu-i nicio problemă: o să importăm și lasă țăranii să zdohnească – că nu-i vina noastră, „Factorul extern, dom’le!”. Altă mândră crăiască a mediului e prostită cu un preț – atenție – mai MARE la electricitate, în schimbul unei autorizații de mediu pentru uzina metalurgică ce sufocă locuitorii din zonă și finanțează regimul separatist (da, da, tot cei care găzduiesc armata a 14-a în plin război în regiune). „Factorul extern, dom’le! Ce vrei!?” Să nu deranjeze glodul de pe ciubota de la Kremlin. De parcă ciubota nu o să tot calce pe unde vrea, că-i glod sau drum pavat atent cu floricele și umilință.