La 24 februarie, Rusia invadează numeroase regiuni ale Ucrainei fără vreun motiv. Se întâmplă în 2022, în lumea civilizată, în care Putin nu poate ajunge. Pretextul războiului provocat de ruși, cu care este zombată populația Rusiei, este „demilitarizarea și denazificarea Ucrainei” și „salvarea rușilor din estul Ucrainei de la genocidul ucrainesc”. O nouă lege interzice rușilor folosirea cuvântului „război”, forțându-i să îl numească „operațiune militară specială”. Altfel, dacă acest articol ar apărea în Rusia, întreaga redacție ar putea primi până la 15 ani de închisoare.
Pretextele lui Putin pentru războiul împotriva Ucrainei sunt niște minciuni atât de ridicole, mai ales în contextul în care președintele Ucrainei, Volodymyr Zelenskyy, este evreu ce vorbește rusa nativ, iar țintele rușilor în acest război au inclus atât blocuri de locuit pline de ruși din Harkiv - oraș cu cea mai mare populație de etnie rusă din Ucraina, cât și simboluri ale Holocaustului, precum memorialul Babi Yar, care marchează cel mai mare măcel din Ucraina din cel de-al Doilea Război Mondial, atunci când, în 1941, naziștii au omorât 33.000 de ucraineni evrei. Întreaga comunitate internațională s-a solidarizat cu Ucraina. Rusia e susținută la Națiunile Unite doar de Belarus, Coreea de Nord, Siria și Eritreea, iar tribunalul de la Haga i-a ordonat Rusiei să înceteze imediat războiul, pornit nejustificat.
O altă minciună promovată de Kremlin este că trupele ruse nu ar ataca civili, ci doar baze militare. O minciună atât de mare, mai ales după atacul sângeros al rușilor asupra maternității din Mariupol - oraș erou, nimicit de soldații lui Putin aproape în totalitate, care au blocat și coridoarele umanitare și au împușcat nenumărați civili ce încercau să scape cu viață din oraș. Armata rusă a omorât peste 150 copii în Ucraina, datele neoficiale estimând mult mai mulți.
Adevăratul motiv pentru care Rusia a pornit războiul este faptul că ucrainenii au ales să lase în urmă trecutul sovietic și să meargă spre Uniunea Europeană. Putin se simte amenințat că la ușa lui ar veni lumea civilizată, iar rușii ar putea vedea pentru o clipă că se poate trăi și altfel decât în sărăcie, beție și dictatură. Că poți avea alegeri reale, democrație, drumuri bune și salarii europene, fără un tătucă bolnav de sânge și putere.
Războiul a pornit încă în 2014, după ce marioneta rușilor, Ianucovici, refuzase să semneze Acordul de asociere cu UE provocând astfel Euromaidanul prin care ucrainenii și-au exprimat intenția de a aspira spre valorile europene. La scurt timp, Rusia anexează în mod criminal peninsula Crimeea și instalează separatiști în regiunile Donețk și Lugansk, servili Kremlinului. Timp de opt ani, Putin a tot auzit de la subalternii săi că tancurile rusești vor fi întâmpinate cu flori și de această dată. Planul inițial era să cucerească Kyivul în câteva zile și să-și instaleze acolo un guvern-marionetă. Un plan care a eșuat, evident, datorită rezistenței eroice a poporului ucrainean. Putin fusese mințit de proprii subalterni, care se temeau să-i spună adevărul, iar soldații ruși au fost și ei mințiți, la rândul lor, fie cum că ar pleaca doar la niște exerciții militare, fie că ucrainenii i-ar aștepta ca pe niște salvatori. Mare le-a fost mirarea când oamenii îi fugăreau cu furcile și le împingeau tancurile cu mâinile goale. Ăsta da popor demn!
În urma invaziei din 24 februarie, 2022, lumea civilizată a impus sancțiuni fără precedent Rusiei. Aproape toate companiile globale s-au retras de pe piața rusească, în semn de solidaritate cu poporul ucrainean, răvășit de bombele rusești. Rubla s-a prăbușit atât de mult, încât o foaie de hârtie albă valorează mai mult decât o bancnotă rusească, așa cum explică opozantul Hodorkovski. La anunțul ambasadei ruse la Chișinău, cum că rușii care se simt discriminați să le scrie un email (o provocare clară), rușii din Moldova au reacționat excepțional: Vă rugăm, nu ne mai „salvați”.
Cât despre Moldova, țară care, conform Constituției, este un stat neutru (adică pe teritoriul său nu se permite să existe trupe militare străine), autoritățile noastre au decis că neutralitatea se extinde și în atitudine civică. Frica autorităților de la Chișinău s-a văzut prin nesusținerea clară a poziției Ucrainei și umilirea în fața regimului separatist de la Tiraspol. Sigur, este foarte important să nu existe provocări, însă e o mare rușine, pe de altă parte, să oferi, de exemplu, facilități pentru uzina metalurgică de la Râbnița. Ministra mediului Iuliana Cantaragiu, poate cea mai mare dezamăgire din guvernul Gavrilița, a făcut, pe ascuns, un efort colosal în cancelariile europene ca să deblocheze importul metatelor către uzina metalurgică ce alimentează regimul separatist - o rușine de nedescris în contextul eroismului vecinilor noștri. Nu e de mirare că Ucraina nu a salutat în niciun fel autoritățile din Moldova - nu aveau ce saluta decât eforturile extraordinare ale cetățenilor noștri în primirea călduroasă a refugiaților din Ucraina.
Că bine mai spune vorba strămoșilor noștri, mai curajoși, se pare, decât urmașii lor: Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede.
Apropo, de acum înainte, ucrainenii cer ca denumirile localităților din Ucraina să nu mai fie transliterate în grafie latină din versiunea rusească a lor, ci din versiunea originală - ucraineană. Astfel, în română, corect ar fi Kyiv (nu Kiev), Lviv (nu Lvov), Harkiv (nu Harikov), Mykolaiv (nu Nikolaev), etc. Așa cum și noi ar trebui să insistăm ca, în engleză, să nu mai fim Kishinev, cum ne-au poreclit rușii, ci Chisinau.