Este lucru știut că Pasha Parfeni și Cătălin Josan sunt printre foarte puținele nume din muzica din Moldova care nu au tăcut atunci când oamenii acestei țări au avut nevoie de susținerea artiștilor lor. Mulți spun că voi sunteți printre cei care ați mobilizat și ați dat speranță lumii în cele mai grele momente din recenta și tulultoasa istorie a Moldovei. Iar prețul curajului vostru l-am observat cu toții: ați fost excluși din multe concerte mari, vi s-au închis multe uși și ați devenit practic incomozi pentru oricine era din anturajul guvernării. Mulți în locul vostru s-ar teme. Vouă nu vă este frică?
Cătălin: Nu poate să-ți fie frică atunci când ești de partea poporului tău. Uitați-vă la gestul lui Pasha de Ziua Independenței, când guvernarea a ținut poporul după gard, ca pe niște animale în grajd, iar „mai marii” stăteau în loje VIP, cu ditamai paradă militară doar pentru ochii și orgoliul lor. Pasha a urcat pe scena din Piața Marii Adunări Naționale cu un tricou pe care scria „Nu Plaha”. A fost o palmă zdravănă pentru guvernare, una pe care lumea ardea să le-o dea cineva. Pasha a făcut-o. El a ales să fie de partea oamenilor, și nu de partea celor care azi sunt la putere, iar mâine, cel mai probabil, vor fi la pușcărie. Da, multe uși s-au închis, dar și mai multe s-au deschis. Iar acolo am descoperit adevărați patrioți ai acestei țări.
Pasha: După pozna mea cu tricoul, guvernarea se temea și de Cătălin. Urma sărbătoarea dedicată Limbii Române. Cătălin Josan, evident, era invitat special în acel concert din Piața Marii Adunări Naționale. Cu doar câteva ore înainte de concert, el a aflat că a fost exclus. Cătălin nu a tăcut și a zis că va veni să dea un recital de suflet, pentru oameni, la bustul lui Eminescu din Parcul Central din Chișinău. În nici două ore, parcul a fost plin. Eu l-am văzut pe Cătălin când intra în parc dinspre monumentul lui Ștefan cel Mare. Lumea se ridica de pe bănci și îl aplauda și mergea după el. Era atâta lume! În acel moment, mă simțeam atât de mândru că avem așa artiști. Era pe înserate și nu ne vedeam - noroc de cele vreo 5-7 camere ale presei, care au inclus reflectoarele și au improvizat o sursă de lumină. A urmat un concert atât de sufletist, cu cântece patriotice, exact ca pe timpurile pe când era cenaculul Flacăra. Când un artist reușește să ajungă direct la inimile oamenilor, fără scene sofisticate, fără nimic altceva decât vocea lui și o chitară, atunci înțelegi că anume acela e un adevărat artist al poporului. Iar un artist al oamenilor nu trebuie să aibă frică decât de Dumnezeu.
ACASĂ: Ați cutreierat lumea în lung și în lat, într-un turneu patriotic cum nu s-a mai văzut la artiștii noștri, care s-a numit sugestiv Vocile Curajului. Cum a început totul?
Pasha: După ce a mai izbucnit un scandal în Moldova, în urma căruia atât eu, cât și Cătălin, am fost excluși de la încă un concert - unul din cele mai mari organizate la Chișinău în luna decembrie - tot pentru viziunile noastre politice, sau mai degrabă, pentru faptul că nu ne-am oprit din criticat politicienii și am rămas de partea oamenilor. Iar când te gândești că anume Cătălin luase trofeul acelui concert chiar anul precedent, foarte multă lume s-a supărat. Până și cei din diasporă s-au enervat atât de tare de această nedreptate, că au zis „Bine. Nu-i vreți voi? Îi vrem noi.” Și uite așa s-au mobilizat multe comunități de moldoveni de peste hotare și ne-au organizat un turneu prin lume.
Cătălin: Inițiativa a fost a Natei Albot, cunoscută jurnalistă și organizatoare de evenimente și festivaluri cu tentă tradițională, care a și venit cu sugestia numelui de „Vocile Curajului” pentru acest turneu. Au urmat numeroase concerte minunate prin SUA, Canada, Irlanda și Italia. Am întâlnit atâția oameni frumoși, unii dornici de a reveni acasă când s-or aduce lucrurile în ordine în țară, alții - împăcați cu gândul de a-și face viața acolo. Însă toți, într-un glas, țin mult la Moldova, încearcă să contribuie cum pot de departe și înțeleg foarte bine schemele puse la cale de politicienii corupți. Mesajul lor pentru cer rămași încă acasă este să reziste, să știe că nu sunt singuri și să nu tacă atunci când văd nedreptate.
ACASĂ: Ce înseamnă, până la urmă, Vocile Curajului?
Pasha: Vocile Curajului nu suntem neapărat eu și Cătălin - asta ziceam la fiecare concert din turneu - sunt fiecare din voi, cei care aveți curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a nu sta cu mâinile în jos când alții suferă și a încerca să facă ceva. Din cei care critică sunt foarte mulți - mai puțini însă din cei care suflecă mâinecile și fac ceva pentru binele țării.
Cătălin: Schimbarea începe cu pași mărunți, de la fiecare din noi. O țară civilizată se construiește de la oameni. Și mai ales, când sari în ajutorul cuiva nedreptățit. Pentru că dacă nu avem noi grijă de noi, de cei de lângă noi, cine o să aibă? Mesajul meu și al lui Pasha este ca, fiecare din voi, la școală, la universitate, la lucru, pe stradă, în piață, oriunde - să deveniți o Voce a Curajului. Capul sus și curaj!
© Revista ACASĂ