Originar din satul Holercani, raionul Dubăsari, Andrei Porubin este una din cele mai îndrăgite persoane publice (om de radio și televiziune, actor, show-man) din Moldova. Generații întregi au crescut cu vocea lui din filmele dublate la „Moldova Film” dar și de la Televiziunea Națională, cu bucuria pe care o aducea oamenilor în timpul faimosului Telebingo, cu nenumăratele concerte pe care le prezentă, cu rolurile din filme și spectacole de teatru, cu serile de după lucru, pe canapeaua primitoare de la emisiunea Veranda de la Jurnal TV.
ACASĂ: Cum a început totul și cum credeți că ați reușit să intrați din micile ecrane în inimile oamenilor?
A.Porubin: Totul e foarte simplu: de când mă țin minte am urmat un vis și nu am făcut în toți anii aceștia decât să merg spre realizarea lui – cu eforturi, cu lipsuri, sacrificii dar, principalul, cu multă dragoste pentru cei pentru care am muncit. A început totul de la prima scrisoare scrisă în clasa a V-a la Radio Moldova. După vizita făcută la radio în 1973 (pe atunci era un singur post de radio în Moldova!), m-am îndrăgostit cu desăvârșire de cuvântul rostit de la microfon în fața unui auditoriu nenumărat. Ceea ce a urmat au fost doar variațiuni la temă.
ACASĂ: Ați cunoscut mii de oameni de-a lungul carierei dvs. Spuneți-ne despre unul dintre cazurile sau oamenii întâlniți de-a lungul carierei dvs care v-au marcat și de ce.
A. Porubin: Am știut mereu să-i apreciez și să-i admir pe toți acei, cărora le datorez prezentul meu. La diferite etape ale vieții am avut parte de mentori deosebiți. La început a fost Victoria Tomuz, realizatoare de programe radio pentru copii, care mi-a fost și colegă, și soră, și pedagog. Cam pe atunci am cunoscut-o pe Ecaterina Teleșcu de la Televiziune, care a avut perspicacitatea să mă invite pentru prima dată în 1983 pe un platou TV în calitate de prezentator. Paralel i-am cunoscut pe doi MARI oameni de teatru de la noi și pedagogi fără pereche – strălucitul regizor Veniamin Apostol și minunatul actor Victor Ciutac, cei care mi-au fost pedagogi la actorie și care m-au învățat că în viață trebuie să faci totul la un înalt nivel profesionist și să nu aștepți să placi tuturor, pentru că vei fi ridicol. Au fost mai mulți, dar știți cum se spune: dacă temelia casei e trainică, sigură, atunci pereții se înalță mai ușor.
ACASĂ: Apropo de temelia casei, ce înseamnă ACASĂ pentru Andrei Porubin?
A. Porubin: E și satul meu de baștină, Holercani, din raionul Dubăsari, cu fratele meu geamăn, Victor, care s-a făcut pedagog ca și părinții mei, cu bravii săi feciori, ce stau cu toții de veghe casei părintești... mama și tata, Vera și Mihail, care au lucrat la școala din sat toată viața lor și care odihnesc acolo somnul cel de veci... profesorii pe care o să-i iubesc mereu pentru că au fost cei mai buni din lume – Dna Vera Sandu, Domnica și Valeriu Porubin, Maria Teut etc... ulițele copilăriei mele, pe care construiam baraje din glod pe timp de ploaie sau castele din zăpadă pe timp de iarnă... Nistrul în apele căruia m-am bălăcit toată copilăria mea. ACASĂ înseamnă acum familia mea – soția Ala, fiul Alexandru-Ioan, fiica Sanda, ginerele Eugen și nepoțelul Petru, sora Valentina, nepoata Gloria și nepoțelul Vadim, care stau de mai mulți ani la Moscova... casa mea pe care am desenat-o cu soția pe hârtie, apoi am înălțat-o și care este cetatea mea... cele nouă perechi de fini de cununie pe care îi iubesc și care, rătăciți prin lume, mă invită în vizită la ei să mă odihnesc... colegii mei de ieri și de astăzi, indiferent că e vorba de teatru, radio, televiziune sau showbiz... vecinii la care merg după un instrument agricol... ACASĂ e locul de unde îți cresc rădăcinile, dar și unde se duc ramurile.
ACASĂ: Care este cea mai de preț lecție pe care ați însușit-o până acum și ce mesaj aveți pentru cititorii revistei ACASĂ?
A. Porubin: În funcție de câți ani ai – sunt și lecțiile pe care le înveți. Dar, probabil, cea mai importantă este lecția de credință și omenie: orice ai face – să ai frică de Dumnezeu și să iubești sincer oamenii din jur, indiferent care este atitudinea lor față de tine. Cititorilor revistei ACASĂ le doresc anume aceasta. Și să fie sănătoși, desigur!
© Revista ACASĂ