Patriot neînfricat, înzestrat cu un curaj fără seamăn și dăruire de sine nemărginită, generalul-maior de poliție, Anton Gămurari, a participat la formarea tuturor trupelor speciale ale Ministerului de Interne, începând de la prima companie creată în cadrul Batalionului de patrulă și santinelă, apoi a fostului „OMON”. Pe 5 decembrie 1991, printr-o hotarâre de guvern, a fost formată Brigada de poliție cu destinație specială „Fulger”, pe care Anton Gămurari a condus-o până în 1997. S-a învrednicit de cele mai înalte decorații și mențiuni ale Republicii Moldova. În prezent, generalul Anton Gămurari este vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Veteranilor Războiului pentru Independenţă.
Acasă: De unde vine și cine este generalul Anton Gămurari?
Anton Gămurari: Sunt născut la 15 august 1950 în Chişinău, într-o familie cu nouă copii, cu părinți minunați care lucrau la Institutul de pomicultură (Chișinău). Școala medie am absolvit-o cu mențiune, dar am decis să mă angajez la o uzină în calitate de șofer ca să ajut și eu familia cumva. Tata, între timp, a decedat. Noi, copiii, crescusem nițel mai măricei, dar oricum mamei îi venea cam greu să ne întrețină pe toți. Atunci eu am scris cerere și am rugat să fiu luat în armată, unde am trecut o adevărată școală de maturitate. Întors din armată, am hotărât să iau calea studiilor (Școala de miliție din Chișinău; Şcoala militară superioară din Leningrad (1977-1981)). Am reușit, fără pile, să perseverez prin munca de zi de zi, făcând și o carieră de ofițer.
Anton Gămurari: Nu e secret că a existat acel „cineva” care ne-a băgat într-un război sângeros nedrept. Din prima zi am insistat să contribui la apărarea Patriei, formând pe 5 decembrie Brigada de poliţie cu destinaţie specială „Fulger”. Prima luptă am avut-o la Vulcănești. Acolo am pierdut și primul ostaș viteaz, un tânăr frumos, pe Ionel Panța, care în următoarele zile trebuia să-și joace nunta. Apoi pe 13 decembrie 1991, când a avut loc un atac transnistrean asupra podulului de peste Nistru (hidrocentrala) și a Comisariatului de poliţie din Dubăsari, brigada condusă de mine a intervenit. În urma luptelor, patru poliţişti moldoveni au căzut cu moarte de erou. În martie 1992, situaţia a devenit mai încordată, iar Brigada cu destinaţie specială „Fulger” condusă de mine a trecut târâș Nistrul pe gheață şi a acordat ajutor Comisariatului de poliţie din Dubăsari, populaţiei din satele Cocieri şi Corjova. Au urmat și alte lupte, operațiuni militare, în urma cărora „cazacii” au reușit să mă ciuruiască, rănindu-mă grav. Am trecut și peste astea. Foarte multe au fost: lupte, operațiuni, dar și trădări care veneau îndeosebi din Chișinău.
Anton Gămurari: Cu părere de rău, au fost și trădări. Iată una dintre cele mai dureroase: riscând enorm, am contribuit la arestarea membrilor grupării criminale în frunte cu acel Smirnov, care ulterior au fost lăsați să plece liber din Chișinău. Asta nu e trădare? De multe ori am fost trădați de sculele Kremlinului, infiltrați printre cadrele noastre de conducere. Dar despre asta mai detaliat am să vorbesc altă data. Sunt încă foarte multe de spus. Multe adevăruri și ciudățenii din acest război vor fi aduse odată și odată în fața poporului.
Acasă: Ce a urmat după încheierea războiului de pe Nistru?
Anton Gămurari: Am fost avansat ulterior de către preşedintele Mircea Snegur la gradul de general-maior de poliţie. În noiembrie 1997, am fost numit în funcţia de director general al Departamentului de protecţie civilă şi situaţii excepţionale, vice-ministru de interne. Când a venit la guvernare tov. Voronin, am scris cerere de demisie și m-am concediat… m-am pensionat. Au uitat de mine și guvernările ulterioare. Dar am fost mereu receptiv la vrerile și nevoile poporului pentru care am luptat atunci cu arma în mână, fiind alături și acum, la toate protestele acestei Mișcări Populare demarate încă în 2015, alături de poporul meu, care, iată, luptă cu adevărat împotriva altor criminali, împotriva unei guvernări mafiote de bandiți. Nu am crezut niciodată că mă voi întoarce din tranșee de luptă adevărată și să preiau lupta cu bandiții de la guvernare. Nu pot răbda acest dezmăț adevărat din partea celor care au ajuns accidental la guvernare. Eu și camarazii mei am luptat pentru independența acestui stat, pentru binele concetățenilor, nu pentru a ajunge acum și să vedem niște adevărați oligarhi la conducerea RM. Nu pentru asta și-au pierdut viața ostașii mei. Nu pentru asta am vărsat sânge pe acele baricade. Trebuie să mai constat că toți veteranii și camarazii mei azi sunt uitați si umiliți cu câte o sută de lei lunar. Niciun stat, cât de sărac, nu-și bate joc în halul ăsta de vetranii unui război, de ostașii care au luptat cu greu pentri Independență.
Anton Gămurari: Să fie cât mai informați, să cunoască cât mai multe, să-și iubească cu adevărat Patria și să nu trădeze niciodată concetățenii. Să nu tolereze minciuna și batjocura și să păstreze vie amintirea celor ce s-au sacrificat pentru această bucată de pământ.
Acest interviu a fost acordat pentru versiunea tipărită a Revistei „ACASĂ” în martie, 2019.
La 17 martie, 2021, liderul Platformei DA, Andrei Năstase, a anunțat că Generalul Anton Gămurari a decedat. Redacția Revistei Acasă exprimă sincere condoleanțe familiei și celor apropiați.
Vă mulțumim că ne urmăriți! Vă îndemnăm să susțineți presa independentă din Moldova, abonându-vă astăzi la Revistele Acasă, livrate direct la ușa Dvs. O puteți face fie online via PayPal, accesând butonul de mai jos; fie direct cu cardul aici; fie în orice oficiu poștal.
Vă mulțumim!